Despre Gene Edwards am auzit prima oara la un curs cred ca vre-o 10 ani in urma…pe atunci am avut optiunea de a accepta ca lectura suplimentara o carte nu voluminoasa dar ”gustuoasa”: “Cei trei regi”. Saul, David si Absalom. Trei regi, trei caractere, trei modalitati de a rezolva probleme. Mi-a placut, m-a atras stilul in care era scrisa, usor fiction dar atent si bine dozata esenta de adevar. Mi-a placut faptul ca-mi ridica intrebari. Asadar l-am notat pe Gene Edwards si am inceput sa “ sap” dupa altceva scris de el. Am descoperit in biblioteca Stephanus : “Letters to a Devastated Christian”. Corespondenta sa cu un tanar caruia nu-i mai placea biserica. Intr-o perioada scurta au aparut alte doua traduceri “Divina iubire” si “Prizonierul din celula a treia”. Carti care prezentau esenta fara a face teologie…Am inteles ca s-a dorit la un moment dat sa vina in Romania si sa organizeze o serie de intialniri finalul urmand sa fie publicarea cartilor sale in limba romana. S-a stins repede ideea…n-am inteles de ce… Iarna asta am inceput sa citesc “Beyond Radical”. Am prostul obicei de a incepe mai multe carti deodata…mai multe subiecte si chiar mai multe domenii…Adevarul este ca atunci cind intilnesc o carte as vrea sa am proprietatea magica ca printr-o simpla atingere sa o citesc…sa stiu ce e scris in ea…dar nu-i asa…sunt normal si-mi folosesc ochii si mintea pentru a citi…Parcurgind cartea aceasta am descoperit un alt stil. Acelasi autor, dar alt mod de  pune problema. Se vorbeste mult in crestinismul actual de trezire…de revenirea la puterea crestinismului initial…constatam ca nu e bine si vrem sa fie mai bine…ne vedem dusi de val si am vrea sa fim pe Stinca…ei bine cartea aceasta tocmai despre asta vorbeste…dar intr-un mod in care deranjeaza…de ce? Pentru ca Gene Edwards abordeaza lucurile care au patruns in crestinism, incet, treptat, le-am inghitit…le-am crestinat…le-am sfintit…si de fapt nu sunt biblice…

Eaaahhhh…ve-ti zice…fanatic…e prea strimt…poate…de fapt mi-am pus intrebarea daca Gene chiar vrea sa irite…nu cred…cred ca mai mult vrea sa arate ca am inghitit camila pina acum de multe ori…ne-am speriat si fie cercetam si interzicem mai orice, fie ne deschidem catre orice; vorba aia, “unde a intrat o camila, mai merge una…” 

Gene Edwards cred ca mai curind vrea sa amendeze fariseismul cu care tinem anumite practici nebiblice pe care le consideram sfinte si fara de care nu credem ca putem concepe o biserica. De ce ? Doar pentru ca ne-am obisnuit cu ele…vin de la cei care au fost mai vechi ca noi …avem dovezi istorice… sau pur si simplu ne plac…G. Edwards arata cum am asimilat in timp anumite lucruri. Asta pentru pentru a fi atenti la prezent  sau pentru a nu condamna sau “strimba din nas” la alte practici pe care timpul le aduce la malul vremii…

Am considerat punctele pe care el le analizeaza drept un TOP al lucrurilor necrestine prezente in biserica. Si am transcris din cartea lui scurte paragrafe in dreptul fiecarui punct… 

TOP INVENTII CRESTINE IN BISERICA

CLĂDIREA BISERICII

PASTORII

„REGULA DE ÎNCHINARE”

PREDICA

AMVONUL

BĂNCILE

CORUL

„CAPITOLUL” ŞI „VERSETUL”

CITIREA BIBLIEI ÎNAINTEA PREDICII

FUNERARIILE

DISCURSUL LA ÎNMORMÂNTARE

ŞCOALA DUMINICALĂ

ORDINEA ÎN CARE SUNT ARANJATE CĂRŢILE LUI PAVEL ÎN NOUL TESTAMENT

SEMINARUL

COLEGIUL BIBLIC

ORGANIZAŢIILE INTERDENOMINAŢIONALE ŞI PARABISERICEŞTI

FAPTUL CĂ TOŢI PROTESTANŢII MERG LA BISERICĂ DUMINICA DIMINEATA   

Pastorul

Gândeşte-te. Unde găseşti în Noul Testament un om, acelaşi, care (1) predică în fiecareduminică, (2) căsătoreşte oamenii, (3) spune un mesaj când moare cineva, (4) îl îngroapă apoicu o rugăciune, (5) vizitează femeile în vârstă, (6) se roagă la meciurile de fotbal, (7)prezidează o biserică, (8) prezidează comitetul de diaconi şi bătrâni, (9) este aproapeîntotdeauna îmbrăcat la costum, (1O) vorbeşte ciudat şi se roagă caraghios, (11) îi botează petoţi convertiţii, (12) şi a cărui slujbă şi toate practicile de mai sus sunt fundamentate puternicpe Cuvântul Domnului şi se găsesc în Biblie.Nu se găseşte un asemenea om în Noul Testament, nu-i aşa? Şi totuşi, astăzi, omul acestaeste figura centrală a creştinismului protestant. 

Clădirile de biserici

Până să nu apară împăratul roman Constantin, (cam la 3oo de ani după Cincizecime),credinţa creştină era singura religie din lume a cărei oameni se întâlneau în locuinţele lor. Erasingura mişcare condusă de laici din toată istoria religiei. Nu avea instituţii, ritualuri sautemple. Era fără precedent în istoria umană. Acesta a făcut creştinismul să fie atât de unic. Şiplin de viaţă. Elastic, flexibil, adaptabil. Şi cu costuri de întreţinere mici! Costurile erauminime. Constantin a schimbat apoi totul.Toate celelalte religii aveau, (şi au), temple, (clădiri ale bisericii), preoţi, (pastori), fecioare(călugăriţe), ritualuri (masa şi „serviciul” bisericesc duminical… care este un mare ritual), unvocabular secret cunoscut numai de preoţi (teologia) şi laici tăcuţi. Religiile au avutîntotdeauna aceste lucruri. Inclusiv cele protestante. 

Băncile

Când credincioşii italieni au păşit în clădirile nou-nouţe ce erau clădite în Roma şi cândgrecii au păşit în cele din Constantinopol, ei au văzut că nu aveau pe ce să se aşeze. Italienii aucărat înăuntru nişte lespezi de lemn cu trei picioare fără spătar şi au stat jos!Pe de altă parte, când creştinii din Constantinopole au intrat în clădirile acelea nou-nouţe, s-aîntâmplat ceva ciudat. Cineva a cerut ca din respect pentru Christos toată lumea să stea înpicioare. (Nu este cunoscut numele celui, care a cerut lucrul acesta ciudat). Nu se stă jos. Fărăbănci. Să se stea în picioare! Efectul? Nici astăzi bisericile ortodoxe nu au locuri pentruşezut… în ciuda faptului că ritualul lor duminical durează două ore! Până în ziua de astăzi, einu au bănci şi abia au nişte ferestre pe ici pe colo. Nu este de mirare că devotata BisericăOrtodoxă nu s-a extins ca cea Romano-Catolică!  

Corul

Da, termenul era folosit în Vechiul Testament, însă nu putem justifica sub nici o formă coruldatorită acestui fapt. Din punct de vedere istoric, corul pe care îl găsim în biserica creştină îşiare rădăcinile chiar în corurile păgâne din templele păgânilor. Corurile creştine au apărut15pentru prima dată în clădirile bisericeşti ridicate de Constantin. Atunci, când moda clădirilor bisericeşti s-a răspândit în Europa, corul a devenit universal. Modelul a fost cel al corului dinMilan, Italia, unde corul a fost organizat de către un episcop pe nume Ambrosie.

Amvonul

În multe din limbile europene, amvonul este cunoscut după numele său păgân original, ambo(latină: ambon). Amvonul precede creştinismul şi este cu totul păgân ca origine. Preotulpăgân, aflat într-un templu păgân ieşea afară pe un culoar circular dotat cu o balustradă şifăcea anunţurile privitorilor păgâni. Acesta era ambo.Primele clădiri bisericeşti creştine au urmat acest exemplu păgân, punând un amboînlăuntrul clădirii, sus pe unul din stâlpii de susţinere. După mai multe secole, după ceprotestanţii au cucerit nordul Europei (cu sabia, nu cu evanghelia), ei au rămas cu mii declădiri bisericeşti catolice. Protestanţii au desfiinţat partea din faţă de care nu te puteai apropiaşi de unde preoţii ţineau slujba lor magică. Nu s-au oprit la atât, ci au scos amvonul dinlaterala clădirii şi l-au dus în faţă. Au pus apoi pe amvon o Biblie pentru a simbolizacentralitatea predicării Bibliei în opoziţie cu accentul pus de catolici pe slujba religioasă.Cuvântul amvon, ( „pulpit” în engleză – n. tr.), provine de la latinescul pulpitum. Iniţial elînsemna eşafod sau platformă. Chiar şi astăzi, harponistul, care stă pe ciocul din faţă el uneinave de pescuit balene, stă pe un pulpit.  

Predica

A nu se confunda cu mesajul creştin. Este adevărat, că la prima vedere deosebirea pare a finesemnificativă, însă deosebirea este, în fapt, uriaşă.Cu mult înainte de apariţia creştinismului, un filozof păgân, pe nume Aristotel, vorbinddespre multe lucruri, a vorbit şi despre retorică. Adică, cum să ţii un discurs. (Greacă:retorică… arta unui orator.) Oratoria a fost de mare preţ la grecii dinaintea lui Aristotel. Acestaa ridicat-o la nivelul de artă.În zilele grecilor şi romanilor, capacitatea de a ţine un mare discurs oratoric era siguranţapopularităţii. Marii oratori erau stelele de cinema ale acelor vremuri. 

Funerariile

Pentru că Ioan Chrysostom, păgânul, avusese pentru multă vreme obiceiul de a ţine undiscurs oratoric păgân cu ocazia morţii cuiva (la funerariile păgâne), el a continuat practicaaceasta, când a devenit orator creştin. Aşa au început funeraliile „creştine” şi discursurileoratorice ce le însoţesc. Cuvintele pe care noi le spunem la moartea unui om sunt aproapecuvânt cu cuvânt oratoriile păgâne tipice ţinute la moartea unui păgân. Citeşte discursul lafuneralii al unui filozof păgân. Citeşte una din oratoriile de la funeralii ale lui IoanChrysostom. Ascultă o predică de înmormântarea creştină. Ca şi conţinut general, ele sunt camla fel, şi foarte asemănătoare ca stil de prezentare  

Obiceiul de a se citi Scriptura înainte de predică

Obiceiul acesta este atât de încetăţenit, încât cu greu ne putem imagina să începem un mesaj creştin sau să auzim un mesaj creştin început în alt fel. Şi ca origine este păgân! Când oratorulpăgân păşea pe scena unui amfiteatru grec sau roman, el respecta un ritual ciudat (însă uşor derecunoscut).Mergea mai întâi în mijlocul scenei, îşi întorcea spatele la audienţă, şi îmbrăca o robă deorator. Apoi, se întorcea, privea audienţa şi deschidea un sul.Un sul? Da, o carte. Ce carte? De regulă era una din scrierile lui Homer.Iar scrierile lui Homer şi ale altor scriitori populari ai literaturii greco-romane fuseserădivizate meticulos în capitole! Fiecare frază din capitol avea un număr!Împărţirea Noului Testament în capitole şi versete există datorită acestui obicei grecoroman,şi la fel obiceiul de a citi un pasaj înainte de predicare. Toate acestea au intrat încredinţa creştină undeva între anii 4oo şi 5oo d. C.  

Seminariile

Seminariile sunt locul principal, unde se învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Acolo auzim despre„credincioşia faţă de Cuvântul lui Dumnezeu”. „Trebuie să respectăm Noul Testament”. Şi„Să revenim la Biblie”. Întreabă-l însă pe orice profesor de seminar: cum au începutseminariile? Probabil că n-are nici o idee. (În orice caz, nu-l întreba niciodată dacă suntscripturale! Şi nu-i cere niciodată să conducă acţiunea pentru desfiinţarea lor.)Consiliul de la Trent a durat între 1545 şi 1563 şi era compus din episcopi, cardinali şi papi.Ideea existenţei unor seminarii a apărut către încheierea mandatului acestui consiliu (ianuarie1562 – decembrie 1563). Oamenii aceia aveau de decis să refomeze sau nu biserica romanocatolică.Cu toate că a durat optsprezece ani, nu s-a ales nimic de pe urma activităţii consiliuluicu excepţia faptului să s-au inventat seminariile. 

Colegiul biblic

În ultima parte a secolului al nouăsprezecelea un om pe nume D. L. Moody a considerat cănu este necesar ca cineva să facă mai întâi o universitate pentru a putea să meargă la seminar.De aceea, el a inventat prima şcoală biblică, situată în Chicago. (Lucrul acesta a permis20tinerilor şi tinerelor să meargă de la liceu direct într-o şcoală de pregătire teologică.) Cu toateacestea, schema de învăţământ a unei şcoli biblice este în principiu aceeaşi cu ceacatolico/protestantă ce s-a format din învăţăturile lui Aristotel, cu mult timp în urmă într-oepocă nu prea întunecată dintre anii 11oo şi 155o d. C.  

Şcoala duminicală

Ţara noastră este plină de clădiri costisitoare de şcoală duminicală. Foarte costisitoare!Camerele numeroase din clădirile acestea sunt folosite două ore pe săptămână şi apoi rămângoale pe parcursul celorlaltor 166 de ore ale săptămânii! Sunt cele mai nefolosite clădiriridicate vreodată de omenire (depăşind chiar şi clădirea bisericii în privinţa gradului defolosire). La sfârşitul anilor 18oo D. L. Moody a adus şcoala duminicală din Anglia în America. Aceasta la peste 17oo de ani de când Noul Testament a fost definitivat. Apropo,întreabă pe orice copil dacă îi place să meargă la şcoala duminicală. Sau la biserică.

Organizaţiile interdenominaţionale non-profit şi cele parabisericeşti non-denominaţionalescutite de impozite

Unde şi când îşi au ele începutul?John R. Mott şi D. L. Moody au iniţiat primele două organizaţii „para-bisericeşti”seminficative: YMCA şi Mişcarea Voluntară a Studenţilor. Acum sunt mii de astfel deorganizaţii nebisericeşti.Dacă este să se spună adevărul, aproape toate aceste organizaţii există ca să substituie„biserica”. Ele există ca să umple golurile. Ele există ca să diminueze eşecul practicilorcurente ale bisericii. Astăzi, există mai multe mişcări para-bisericeşti cu mai mult personal(adică lucrători şi misionari), şi mai mulţi bani de cheltuit, decât toate bisericile evanghelice laun loc. Şi ele au început totuşi cu mai puţin de 15o de ani în urmă. 

Ritualul protestant al slujbei de duminica dimineaţa –

adică slujba de închinare de duminica.Indiferent unde „mergi la biserică” duminica următoare, observă care este ordinea deînchinare. Ea respectă acelaşi şablon (indiferent de denominaţie): două cântări, o rugăciune,21încă două cântări, colecta şi o rugăciune. (Probabil şi nişte muzică specială cântată de cor sauun solo). Urmează apoi predica. (Ţine minte, predica este în realitate o oratorie grecocatolică).În final, binecuvântarea.De unde provine ritualul acesta? De la Pavel? Petru? Îl poţi găsi undeva în Noul Testament?(Încearcă să-l compari cu 1 Corinteni 14).

Asa cum am zis…Gene Edwards nu se leaga de pastor , de cor, de seminar…nu incearca sa atace submineze crestinismul din interior….nu cred ca-si propune sa arate cu degetul ca acestea sunt de vina pentru situatia crestinismului prezent…sunt si acestea trecatoare precum omul…el indica mai mult pe raspunderea pe care o are fiecare crestin inaintea lui Dumnezeu si unul fata de altul…si-am mai descoperit ceva…Gene Edwards este adeptul “bisericilor de casa”…