fiecare are in el dorinta de libertate…fiecare vrea sa fie liber…si cu toate astea intelegem asa diferit starea de libertate…unii credem ca absenta oricaror regului si principii aduce adevarata libertate…dar te trezesti curind doar alt fel de rob…
Isus Cristos in misiunea Sa a adus eliberare, a prezentat umanitatii libertatea…si cu toate astea mi se pare ca exista un crestinism neliber…adica usor sclavagist…nu pentru ca Dumenzeu ar intentiona asta ci pentru ca asa am interpretat noi oamenii libertatea divina…in comunitatile crestine accentuam mai mult aparenta decit caracterul…cum sunt privit decit, cum sunt cu adevarat…si asta ma impinge spre un set de regului care fring libertatea, pentru ca va trebui sa ma conformez unor structuri daca vreau sa fiu bine vazut de oameni…
de la sclav pacatului la liber in Isus Cristos – o deviza pe care o auzim des si care vrea sa prinda o bucata de Evanghelie…curind insa deviza se modifica…de la liber in Cristos la scalvul unor interpretari ale crestinismului…am schimbat directia, dar nu si obisnuintele…
devenim scalvii unor conveniente, a unor aparentente, a unor retzete pe care le-am vazut, sau care ne-au fost prescrise pe post de ucenicie…si pe care am ales sa ni le insusim…si devenimi in timp obositi…si gindim ca de fapt libertatea este un alt set de restrictii…
ca oameni suntem structurati sa fim condusi de principii…nu pot intelege libertatea ca absenta unui set de instructiuni…inlocuim un set de „nu lua, nu gusta, nu atinge” cu un alt set de „nu lua, nu gusta, nu atinge”…ceva mai spiritual dar la fel de inrobitor…
are nevoie Dumnzeu de sclavi? Nu cred…Isus Cristos a murit ca noi sa fim rascumparati si sa pasim inaintea Scaunului Divin in postura de fii ai lui Dumenzeu…
scavul vede decit lucruri de facut…”si daca nu le faci, va fi vai si amar de tine!”…fiul vede modelul tatalui si in scurt timp vrea sa faca, sa vorbeaca, sa se exprime ca tatal sau…sclavul vede regului…fiul priveste spre principii…
in ce gaseste tatal bucurie mai mare? sa creasca un sclav sau un fiu? sa se joace cu un sclav sau cu un fiu? sa fie un tata sau stapin?
ar arata diferit crestinismul daca as invata cum sa-l iubesc, respect, ascult pe Dumenzeu ca Tata?
nu stiu ce presupune asta iar daca as spune ar parea un alt set de reguli…cu toate astea cred ca e ceva diferent care se invata treptat, cu inima deschisa si privirea spre Cer…nu stiu clar cum e sa traiesti ca fiu, dar invat…
pe scara Cerului 
Este la Romani 8:21 o frumoaså expresie: libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu”. Cine sunt acesti „copii ai lui Dumnezeu”. Despre ei vorbeste limpede v. 1 din Rom. 8 „Nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Cristos”. „In Cristos” soune despre „o pozitie unicå”. Sub aspect spiritual, este cea mai privilegitå pozitie umanå din univers. De ce? Onul påcåtos, påcåtosul pierdut este în Omul Desåbvârsit si Duumnezeul Perfecti Isus Cristos. Este o pozitie de libertate Christicå, oferitå de Cel ce a spus: „Veti cunostea Adevårul si adevårul va va face liberi”: liberi de prejudecåti, de legalism, de traditionalism, de ceremonialism, de sectarism, de filosofii inrobitoare, de religii vådind ob?rsia umanå si, mai ales liberi de påcat.
Sunt trei „nicio” în Romani 8: a. nicio condamnare b. nicio acuzatie validå (Romani 8:30-34) c. nicio despårtire de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos.
V. 21 spune cå va veni o vreme în care natura coruptå va recunoste în glorie „libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu” si îsi va înceta suspinul. Libertatea de tirania circumstantelor ne este conferitå de realiatea faptului cå „toate lucrurile conlucreeazå spee binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, care au fost alesi mai dinainte, chemti cu chemare efectivå, socotiti neprihånit si florificati” (v. 30).
Liberi împreunå cu Cristos, însemneazå liberi în Cristos,
Liber de tot ce-i firesc.
Liber de tot ce-i lumesc,
Liber, doar Tie supus.
Liber în Tine, Isus!
da o frumoasa perspecitva a libertatii cristice…mi-aduc aminte si de Ioan 15.15 „Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu.”