Postat de: artzar | Septembrie 16, 2007

culpa crestina fata de evrei – incercare de concluzie

Cruda indiferenta
Trist dar adevarat – cei 2000 de ani de crestinism au acumulat o povara care trebuie grabnic inlaturata. De fapt, daca n-ar fi fost pasivitatea abjecta a restului lumii, in pragul celui de al doilea razboi mondial, Hitler n-ar fi putut declansa abominabilele sale exterminari in masa ale evreilor!La conferinta de la Envian-les-Baines (Franta), initiata de presedintele american Roosvelt in iulie 1938, pentru a discuta soarta evreimii europene, doar trei dintre cele treizeci de state prezente (Danemarca, Rep. Dominicana si Olanda) s-au oferit sa preia cateva mii de refugiati evrei! Informatorii nazisti i-au raportat imediat lui Hitler: “Puteti face ce vreti cu ei, nimeni nu-i vrea!”

O chemare la pocainta
Preotul si istoricul catolic Edward Flannery, reflectand la anti-semitismul crestin, observa: “Este o tragedie la care Isus este iar participant, fiind din nou si din nou crucificat in cei din poporul Sau dati pe mana celor botezati in Numele Sau! Pacatul anti-semitismului contine multe vinovatii inglobate – dar in cele din urma este vorba de negarea credintei crestine, de esecul nadejdii crestine, de maladia incurabila de care sufera iubirea crestina! |i n-a fost oare aceasta defectiunea majora a crestinismului: ca nu credinciosii crestini – carora li s-a promis prigoana de catre chiar Intemeietorul Bisericii (Ioan 16:2-4)! – a fost cel mai persecutat popor in crestinatate, ci poporul din care a venit Isus! Iar scandalul suprem: ca poporul evreu, care cara prin istorie povara de a fi poporul ales al lui Dumnezeu, n-a gasit in crestini un aliat si-un sprijin si-un aparator, ci unul dintre cei mai zelosi detractori si cruzi opresori?! Este o istorie care ne cheama la pocainta!In aceeasi idee, Maica Basilea scrie: “Sa ne luam odata, astazi, locul alaturi de Isus, sa privim la poporul Sau cu ochii Lui, plini de iubire si mila… Atunci ne va durea inima sa-i vedem ratacind prin secole, dispretuiti, vanati, prigoniti, plini de rani si inecati in suferinta – precum Robul lui Dumnezeu din Isaia 53… Atunci, privind la ei, vazandu-i cum ii vede El, ne vom aduce de fapt aminte de Isus – Mantuitorul nostru!”

Oare, nici atunci nu ne vom schimba?! 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: