Postat de: artzar | Septembrie 20, 2007

saracii in traditia iudaica

poor.jpgLegile iudaice cu privire la saraci, vaduve, orfani, calatori si in general cei aflati in nevoie, sunt inspirate din poruncile biblice. In mod repetat Biblia face referire la obligatia de a-I ajuta pe cei de langa noi care dintr-un motiv oarecare nu se pot descurca singuri. O parte dintre aceste porunci au fost determinate de contextul cultural in care traia acest popor. De exemplu legile care aveau in vedere ospitalitatea fata de calatori sau straini sunt expresie a climei si reliefului din zona. Chiar si arabii din ziua de astazi pun mare accent pe buna tratare a calatorilor. Pentru israeliti, aceste obiceiuri aveau o puternica baza morala si etica.

Traditiile iudaice interpretau si aplicau legile biblice cu privire la saraci sau nevoiasi. Si faceau lucrul acesta pentru ca intelesesera ca Dumnezeul lor era un Dumnezeu al milei si compasiunii. Deut. 10:17-19. Astfel, israelitii trebuiau sa le poarte de grija strainilor din tara lor pentru ca si ei odinioara fusesera straini in Tara Egiptului. Erau obligati de lege sa caute dreptatea saracului pentru ca Domnul Insusi le spusese ca iubeste dreptatea. Trebuiau sa ii ajute pe cei care nu isi puteau purta singuri de grija pentru ca Domnul Insusi a spus ca ii va ajuta pe orfani si pe vaduve.

Evreii au luat in serios poruncile biblice. Inca din perioadele de inceput si pana in prezent, responsabilitatea purtarii de grija celui nevoias a fost centrala in iudaism. Inaltul preot din perioada lui Alexandru cel Mare afirma ca actele izvorate din compasiune fac parte din cele trei caracteristici care il definesc pe un iudeu. Iar a nega aceasta resonsabilitate insemna a nega insusi iudaismul.Primii rabini studiau cu mare atentie traditiile biblice, scopul lor fiind acela de a aplica scrierile biblice tuturor fatetelor care caracterizeaza viata de zi de zi. Ei explicau modul in care aceste versete biblice trebuiau intelese si aplicate in viata comunitatii. Din acest studiu atent au izvorat o serie de activitati menite a implini poruncile biblice. Acestea s-au modificat de-a lungul anilor, insa si astazi este extrem de important ca un iudeu sa il ajute pe cel aflat langa el. In vremurile Noului Testament, iudeii aveau deja un termen care definea acest gen de activitati. Iar acesta era “acte de compasiune”.

Rabinul Eleazar interpreta Prov 21:3 spunand ca actele de caritate faptuite pentru un nevoias erau mai importante decat sacrificiile facute la templu. Saracul are un drept divin la ajutor iar cel care da, care ofera, are obligatia sa se comporte in acest fel. Iudeii foloseau aici termenul de porunca. Astfel actele caritabile nu erau o povara pentru iudei; acestea reprezentau doar o parte din comportamentul lor de oameni ai lui Dumnezeu, implinitori ai Cuvantului Sau. Si faceau toate aceste acte din bucurie. Atitudinea si convingerea care se afla in spatele actelor de caritate era aceea ca toate posesiunile, pamanturile si bunurile ii apartineau lui Dumnezeu.

Saracia era destul de raspandita printre iudeii din vechime si adesea aceasta era considerata simplu, conditie a existentei omului. Ei realizau care era suferinta provocata de saracie, considerand-o chiar cea mai rea dintre suferintele pe care un om la poate indura vreodata. Un rabin spunea odata ca saracia intr-o casa este mai rea decat 50 de rani. Cu toate acestea ii acordau si o valoare pozitiva: saracia il facea pe om sa depinda de Dumnezeu. Si de asemenea era o modalitate prin care cei mai bogati ii puteau sluji lui Dumnezeu.

Bogatia nu era in mod cert un lucru rau iar scopul celor care posedau averi era desigur acela de a-I ajuta pe fratii lor in nevoie. Fiecarui membru al comunitatii I se cerea sa dea. Chiar si cei saraci erau pusi sa ii ajute pe cei si mai saraci decat ei. Cei care refuzau sa faca acest lucru erau facuti public de rusine. Erau cazuri cand proprietatile unor astfel de oameni erau impartite si date ca act de caritate. Pana la urma totul devenea un fel de taxa pe care fiecare evreu in parte trebuie sa o plateasca in favoarea saracilor comunitatii unde traiau. O persoana putea da nu mai mult de 1/5 din averea sa si oricum nu intr-atat de mult incat la randu-I sa devina sarac. Femeile aveau intaietate, apoi rudele in fata strainilor si membrii comunitatii inaintea calatorilor. Cei care aveau proprietati dar treceau prin perioade grele erau si ei ajutati, nerecomandandu-li-se, poate asa cum ne-am fi asteptat, sa isi vanda pamantul. Un strain calator care avea nevoie de ajutor, il primea, chiar daca acasa la el era un om avut. Saracului I se dadea cat sa traiasca si nu cat sa devina bogat de pe urma asistentei pe care o primea.

O atentie deosebita era acordata sentimentelor saracului, sau ale celui in nevoie, astfel incat acesta sa nu fie jignit in vreun fel.

Un invatat iudeu din vechime a clasificat 8 modalitati prin care poti da ceva unui om:

         sa dai cu tristete

         sa dai mai putin decat are nevoie repectiva persoana, dar cu bucurie

         sa dai dupa ce ti s-a cerut

         sa dai fara sa stii cine va fi beneficiarul

         sa dai astfel incat beneficiarul sa nu stie cine a facut fapta

         sa dai astfel incat nici cel ce da, nici cel care primeste sa nu stie nimic unul despre celalalt

         sa il ajuti pe cel in nevoie fie angajandu-l, fie imprumutandu-l, fie invatandu-l meserie.

Exista cazuri in care, din cauza ca persoana in nevoie era mandra si nu vroia sa recunoasca starea in care se afla, ajutorul I se dadea sub forma de imprumut; imprumut care dupa un timp era dat uitarii. De asemenea in repetate randuri saracii erau indemnati sa accepte si sa nu le fie rusine de starea in care se afla. Iudeii respectau porunca biblica din Lev. 19:9-10 sau Deut. 24:19-21. Fiecare comunitate aloca un fond pentru saraci si tot pentru saraci erau stranse haine si mancare. Erau organizate cantine pentru saracii care nu isi puteau permite doua mese pe zi. De asemenea comunitatea colectiona obiectele necesare trusoului unei mirese sarace si cateva lucruri care sa ii serveasca drept zestre. Ideea ca actele de caritate sunt o modalitate prin care demonstreaza ca sunt ascultatori fata de Dumnezeu este si astazi valabila.

Exista in prezent numeroase societati de caritate care efectiv ii ajuta pe evreii sau neevreii aflati in nevoie. Un exemplu este ceea ce se intampla la fiecare Craciun In Oklahoma City, loc unde in aceste zile evreii iau locul angajatilor de la diferitele birouri sau casierii ale aeroproturilor, pentru ca acestia sa isi poata sarbatori Craciunul impreuna cu familiile.  


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: