Postat de: artzar | Septembrie 24, 2007

fiecare alege ce nu are?

un inger care apare pe neasteptate la o intalnire a profesorilor dintr-o facultate si ii spune decanului ca datorita comportarii sale altruiste si exemplare va fi rasplatit si va putea sa aleaga intre: bogatie, intelepciune si frumusete – toate infinite. Se pare ca facultatea nu era crestina…Fara sa ezite, decanul alege intelepciunea infinita.

„S-a facut!” spune ingerul si dispare intr-un nor de fum si fulgere.Acum toate capetele se intorc catre decan care sede inconjurat de un halo palid de lumina.

Dupa o lunga asteptare, unul din colegii sai sopteste: „Spune ceva intelept!”

Decanul se uita la ei si spune: „Ar fi trebuit sa aleg banii”

Desi bogatia este foarte mult apreciata in lumea noastra – eu totusi cred ca decanul din poveste a ales mai bine. Intelepciunea, ca si multe alte virtuti este de obicei mult mai greu de obtinut si poate fi mult mai satisfactoare.

Se spune ca daca inimile noastre sunt goale, atunci colectam „lucruri”. Pe de alta parte, daca inimile noastre sunt pline avem tendinta de a pierde interesul pentru lucrurile materiale din viata.

Treburile inimii devin cele mai importante. Cele ca iubirea si bucuria si pacea. Sau intelepciunea, speranta, credinta.Si adevarul minunat este ca aceste daruri ne sunt date gratuit – numai sa vrem sa le luam!

Nimeni dintre noi nu trebuie sa traiasca fara iubire. Poti gasi bucurie in aceasta viata. Si putem cunoaste pacea – acum.. 


Responses

  1. Provocatoare intrebare. Uneori insa iti trebuie o doza mare de curaj sa alegi ce nu ai. Imi place concluzia insa. Nu-i asa ca atunci cand privim prin straturile de durere si neincredere, cu totii recunaostem ca avem scopuri similare in viata – fericire, iubire, sens, sanatate si mai mult ca orice pace? Dar uneori nu le poti avea pe toate in acelasi timp. Si atunci trebuie sa alegi ce e mai important. Iar cand e vorba de pace de multe ori trebuie sa decid ce e prioritar, sa mi se faca dreptate sau sa pastrez pacea. Daca mereu sa mi se faca dreptate devine o prioritate, s-ar putea ca niciodata sa nu mai am pace, pentru ca procesul acesta in care mi se face dreptate necesita ca oponentul sa fie dovedit gresit. Si odata facut, angajamentul de a pastra pacea, nu ar trebui sa fie conditionat de nici o imprejurare si situatie. .. Teoretic… practic insa, e tare greu, nu-i asa? Atunci s-ar putea ca tot ce ramane e pacea care iti inunda fiinta odata ce Cristos iti patrunde cu adevarat in inima, singura valabila si posibila. Dar odata primita nu ar trebui oare sa o revars inspre altii… si altii inspre mine.. si atunci daca ne dorim cu totii acelasi lucru de ce e mai multa tulburare decat pace uneori?!

  2. Hi Joana,
    Un raspuns simplu ar fi pentru ca ce-mi da mie pace s-ar putea sa nu-ti dea tie pace. Daca mie imi da pace faptul ca intotdeuna mi se da dreptate si numai eu stiu ce e bine, lucrul acesta intra in contradictie cu „starile” de pace ale celorlati. Pacea care izvoraste din renuntare, pare prosteasca dar e mai linistitoare…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: