Postat de: artzar | Octombrie 27, 2007

maria

Cind frunzele nu se mai tin pe ramuri, dansind agale spre pamant, intr-un anotimp in care roadele cer vase goale, intr-o casa de munteni se naste al cincilea copil. E o fata…Maria…avea sa-I fie numele…s-a nascut in anotimpul culesului de aceea poate viata i-a fost brodata in culoarea muncii…a invatat de mica alfabetul curateniei, al ordinei, al grijei fata de cei din jur…lucruri pe care le-a perpetuat apoi in tineretea ei, in familie, in copii…mutarea din Targoviste spre Bucuresti avea sa o aduca in orasul in care isi va intalni sotul…pornit si el spre Capitala din tinutul Moldovei.

Pe desfasuratorul vietii apar rind pe rind, casatoria, familia, copii…si se opreste aici…familie-copii, familie-copii, familie-copii,  devine nu doar refrenul unei vieti ci cintecul insusi. Considera ca datoria ei este sa stea acasa si sa ingrijeasca cei trei copii…nu cariera…nu celebritate…nu mondenitate…doar vizite din cind in cind, discutii cu vecinii de pe strada, o casa tinuta in oridne, curatenie  si disciplina. Nu prea multe concedii ca…”banii trebuie bine dramuiti pentru ca vine scoala si copiii au nevoie din nou de…”

A fost omul care si-a cunoscut limitarile personale dar nu a vrut ca acestea sa constituie o frina pentru dezvoltarea copiilor ei…s-a intrecut pe sine scotindu-i mereu in evidenta prin ceva ce lua forma fie a unui pantof bine curatit, fie printr-o imbracaminte curata (la vremea aceea se purta albul alb), printr-un pachet de mincare consistent; prin modul in care ii invata sa vorbeasca le imprima respectul pentru Dumnezeu si oameni…i-a placut sa citeasca predandu-le si copiilor stafeta asta…timpul se scurge…termina alturi de sotul ei de construit o casa…nu mare, dar incapatoare pentru toata familia…

Impreuna era un cuvint miraculous pe care si l-a dorit intiparit ca o rezultanta pe orice situatie…impreuna la bine, la rau…”copii sa fiti una fie ca e bine, fie ca e rau…ca un pumn, strinsi impreuna…nu va despartiti”…impreuna era cuvintul in care credea chiar si atunci cind sotul o lasa dupaminezele singura cu copiii pentru a merge sa lucreze un al doilea servici care sa le dea ceea ce le trebuie…o fiinta care iubea disciplina si care s-a consumat pentru orice nedreptate…Marie, Marie…nu stii ca un singur lucru trebuieste…oare de ce toate femeile trebuie sa se consume asa? Sa arda interior, sa se framante, sa-si chinuie sufletul pentru un gest marunt sau o vorba aruncata din neglijenta…de fapt din aluatul asta sunt facute toate mamele…

Copiii pentru care a renutat la tot ca sa-i vada bine, sa-i stie mai sus de cit a fost ea si sotul ei… ehhh, copiii cresc si le cresc si aripi…devine soacra…devine bunica…devine o Maria care are de ce sa-si aduca aminte si care se uita acum pe poze si asteapta pe balcon sa-si vada copii intrind pe gangul dintre blocuri sa o viziteze…balconul devine o extensie a trairii ei…un turn de veghe in care cu mana streasina se uita sa vada cine vine…de ce nu mai vine?…a uite…asteptarea de parinte dar nu pentru a taia vitelul ci pentru a scoate checul din cuptor…  

Toamna…roade…multumire…Maria cea nascuta toamna traieste privind cu multumire spre roade…roadele multumirii…dar pentru Maria ii doresc acum sa invete ca toamna nu e doar anotimp de roade si timp de multumire…e si vremea asezarii…e timp de odhina Maria… si de celebrare…

Marie, te cuprind in imbratisare(asa departe cum sunt) si-ti sarut manile…

LA MULTI ANI mami! 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: