Postat de: artzar | Decembrie 12, 2007

silicoane si credinta…

Zilele trecute discutam despre operatiile estetice, uratenie, frumusete, ce pot face, ce nu pot face…si in toata aceasta discutie nu ai cum sa eviti intrebarea de ce sunt asa cum sunt?

Iar in raspunsuri isi face loc Dumnezeu care ne-a facut si care stie de ce sunt asa cum sunt…

Cu toate astea lucrurile nu sunt evidente pentru toti. Am vazut o reclama de sezon. Un cadou de Craciun pentru cele care deja si-au modificat sanii, si-au sculptat partea dorsala si au taiata din burtica: modificarea lobului urechii. Insa lucrurile nu mai sunt roze nici cu sculptorii trupului uman.

Dupa moartea mamei raperului Kanye West, Donda West, media dorind sa prezinte aproape tot spectrul problemelor legate de operatiile estetice, a avertizat asupra riscurilor fizice ale unor astfel de interventii. Dar nu e vorba doar de trup. Este vorba si de suflet iar cartea Eve’s Revenge: Women and a Spirituality of the Body scrisa de  Lilian Calles provoaca spre o gindire atenta fata de pericolul spiritual al acestor operatii.

Autoarea pleaca de la controversa trup-suflet (acum ca vorbim de dihotomie sau e trihotomie ii las pe teologii blogari sa ma dezbata) spunind ca Biserica accentueaza prea mult delimitarea aceasta (salveza-ti sufletul, nu purta grija de trup) imbratisind intr-un fel vechea erezie gnostica.

“Multi crestini asuma faptul ca Dumnezeu nu are nimic de zis in privinta trupului…pentru El e important sufletul…dar Dumenzeu priveste omul in asamblu trup si suflet” – spunea ea. Calles denumeste chirurgia plastica o violenta asupra trupului spunind ca femeile, mai ales, isi sacrifica trupurile pe altarul idolului fals al frumusetii la focul aprins  al unei culturi axate pe consum.

Intr-un numar al revistei Christian Women Today, Kay Harms spune: “crestinii nu ar trebui sa decida ce este extrem si ce este normal, acceptabil. Este o problema de suprioritate, cine se crede superior cui, cei care nu si au facut operatie, sau cei care si-au facut o interventie estetica.”

Biserica este provocata intr-un fel sa defineasca frumusetea. Frumusetea ca si virtute trebuie sa-l evidentieze pe Creator, pe Dumnezeu, dar in acelasi timp avem nevoie de de o definire precisa care sa nu lase loc de interpretari. Inchipuiti-va Cintarea Cantarilor a lui Solomon cu versuri in genul:” iubita mea este ca un model cu cele 55 de kg ale ei” pierdem din totata imaginatia romantica la o astfel de descriere (brusc mi-am adus acum aminte de refrenul celor de la Partizan ”fata mea este model, e fata de colonel…”)

Si nu pot scapa o legtura intre frumusetea trupului si intruparea Dumnezeirii. Dumnezeu a ales o fecioara, o femeia obinsuita ca sa ia chip de om, iar portretul lui Cristos pe care-l surprinde profetul Isaia ne prezinta un om comun, fara nimc special…”nimic care sa atraga privirea”…desi putea sa fie precum Brad Pitt sau James McAvoy, sau Pierce Brosnan sau George Clooney sau toti la un loc. Cu toate astea Dumnezeu a ales sa fie normal in frumusetea sa multumindu-se cu ce trasaturi i-a conferit mama sa.

Gandind la asta parca privesti altfel inbunatatirea trupului. Dumnezeu ne pretuieste ca un tot…si suflet…si trup…

…pina va lua Cristos chip in voi…spunea batrinul Pavel. Jenante incercarile unor segmente ale Bisericii crestine de a-l cosmetiza pe Cristos, incercind sa-l infrumuseteze potrivit standardalui lor. Si ce apare…? un Cristos deformat, pe care toti il imbratiseaza azi, pentru a-L lasa singur maine… o credinta siliconata…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: